CONCENTRAREA EFORTURILOR UNITARE
Sectiunea 1
Sectiunea 2
Sectiunea 3
Sectiunea 4
Sectiunea 5
Sectiunea 6
Experienta a aratat ca la piese cu variatie brusca de sectiune si la cele cu raze de racordare mici, se produc ruperi,
desi calculele de rezistenta facute prin metode clasice arata ca nu exista pericol de rupere.
La o bara cu restatura periferica, executata din material cu rezistenta de rupere σr, se constata ca ruperea se produce la o valoare a efortului unitar
inferioara acestei valori.
Acest fenomen, foarte important in constructia de masini, a facut obiectul a numeroase cercetari, care au dus la concluzia ca in dreptul crestaturilor se produc eforturi unitare mult superioare celor date de calculul clasic de rezistenta. Fenomenul acesta se numeste concentrarea eforturilor unitare, iar variatia de sectiune care duce la acest fenomen se numeste concentrator.
Valoarea maxima a efortului unitar in domeniul elastic in zona concentratorului se afla inmultind efortul unitar nominal σn = N/A cu coeficientul de concentrare αk:σmax=αk.σn
deci, 
Coeficientul αk depinde numai de elementele geometrice ale concentratorului. Acest coeficient este tratat in prezenta aplicatie pentru diferite feluri de piese supuse la diferite solicitari.
Efectul de concentrare a efortului unitar scade in cazul materialelor plastice.
Scaderea este cu atat mai mare cu cat proprietatile plastice ale materialului sunt mai accentuate. De aceea, in cazul solicitarilor statice, pentru materialele cu proprietati plastice accentuate, cum sunt otelurile cu continut redus de carbon, aluminiu, cupru si altele, coeficientul efectiv de concentrare, practic se poate considera egal cu unitatea. La materialele fragile, cum sunt otelurile de mare rezistenta, fonta, etc., coeficientul efectiv de concentrare se va lua egal cu cel teoretic (αk).
Acest fenomen, foarte important in constructia de masini, a facut obiectul a numeroase cercetari, care au dus la concluzia ca in dreptul crestaturilor se produc eforturi unitare mult superioare celor date de calculul clasic de rezistenta. Fenomenul acesta se numeste concentrarea eforturilor unitare, iar variatia de sectiune care duce la acest fenomen se numeste concentrator.
Valoarea maxima a efortului unitar in domeniul elastic in zona concentratorului se afla inmultind efortul unitar nominal σn = N/A cu coeficientul de concentrare αk:
Coeficientul αk depinde numai de elementele geometrice ale concentratorului. Acest coeficient este tratat in prezenta aplicatie pentru diferite feluri de piese supuse la diferite solicitari.
Efectul de concentrare a efortului unitar scade in cazul materialelor plastice.
Scaderea este cu atat mai mare cu cat proprietatile plastice ale materialului sunt mai accentuate. De aceea, in cazul solicitarilor statice, pentru materialele cu proprietati plastice accentuate, cum sunt otelurile cu continut redus de carbon, aluminiu, cupru si altele, coeficientul efectiv de concentrare, practic se poate considera egal cu unitatea. La materialele fragile, cum sunt otelurile de mare rezistenta, fonta, etc., coeficientul efectiv de concentrare se va lua egal cu cel teoretic (αk).
Sectiunea 7
Sectiunea 8
Sectiunea 9
Sectiunea 10
Sectiunea 11
Sectiunea 12
Sectiunea 13
Sectiunea 14
Sectiunea 15
