Spre deosebire de sarcinile statice (care sunt aplicate progresiv si astfel incat fortele de inertie care se produc sa fie neglijabile), sarcinile dinamice sunt aplicate cu o anumita viteza sau brusc.

Efectul unei sarcini aplicata prin soc asupra unei piese elastice da nastere unui fenomen complex, rezultand dintr-o stare locala de solicitare in jurul locului de lovire si o stare generala, cauzata de propagarea efectului socului in toata masa piesei.

Masa care produce socul are o energie cinetica Ec,  pe care o cedeaza piesei lovite, sub forma de energie de deformatie.

In baza acestor considerente, calculul eforturilor unitare si al deformatiei care se produc in acest caz, se face utilizand ecuatia energiei si anume egaland lucrul mecanic exterior aplicat unei piese, cu lucrul mecanic de deformatie.

In aceste calcule, in general, se neglijeaza masa corpului lovit.

Din elementele care se dau, se calculeaza "multiplicatorul de impact", care este un coeficient prin  care se amplifica forta statica, respectiv efortul unitar static, pentru a obtine valorile dinamice corespunzatoare.